“Şi ştiu din ce am trăit eu însumi că
uneori singurătatea nu este decât o altă formă de a iubi; şi că în această
formă de dragoste se deşteaptă uneori porniri ciudate; pentru că nu putem
obţine totul, vrem să nu mai avem nimic; neputând vindeca o rană, vrem s-o
facem mortală.
Şi poate că Infernul nu e decât cealaltă faţă
a Paradisului. Expulzaţi din Paradis n-avem unde merge decât în Infern, aşa
după cum aruncaţi de pe culmea unui munte nimerim în prăpastie. Nu există
abisuri fără înălţimi.”
(Octavian Paler- “Scrisori imaginare”)
