“Acolo unde cuvintele eșuează, muzica vobește.”
“Cum
să vă spun? Muzica
mă face să uit de mine, de situaţia mea adevărată, mă poartă într-o cu totul altă situaţie, deloc a mea; sub
influenţa muzicii mi se pare că simt, la
drept vorbind, ceea ce nu simt, că înteleg ceea ce nu înteleg, că pot ceea ce
nu pot.
Explică asta prin faptul că muzica acţionează precum un căscat, precum
râsul; nu vreau să dorm dar casc, privind
la cel care cască, nu am de ce să râd, dar răd când aud pe cineva că râde.
Muzica,
imediat, nemijlocit mă transpune în acea stare sufletească în care se află cel
care a compus muzica.
Mă contopesc sufleteşte cu el şi, împreună cu el, trec
dintr-o stare în alta, dar nu ştiu de ce fac asta."
(Lev Tolstoi)
