“Lupta cu destinul nu ţine de noi.”
(n. 13aug 1928-dec. 6 mar. 1991)
“Cine n-a umblat desculţ prin
bruşi, cine n-a fost niciodată la plug, la arat şi la semănat, la coasă şi la
secere, vara, cine n-a gustat niciodată din pământ, să vadă cât e de bun- nu
ştie ce înseamnă să te culci în holdă, primăvara, să te hodineşti în patul de
verdeaţă aşternut de pământ, de glie, să stai tolănit într-o dungă, să asculţi
cum ţârâie greiuruşii şi să te uiţi la stelele cerului, cum bat ele din gene,
cum tot tremură şi cum tot clipocesc. Toate sunt altfel în asemenea clipe,
toate –s mai noi şi mai bune, toate-s mai frumoase. Şi tu stai culcat în patul acela
răcoros şi larg şi-ţi faci planuri de viitor, anini visurile unele de altele,
mai ales dacă eşti stăpân pe locul în care stai, pe insula aceea nemişcată, pe
daraba aceea de pământ.
Primăvara se trezeşte glia din
somn şi-n trezirea ei, peste gunoaiele şi peste mirosurile grele ale putrezirii,
se ridică adierea crudă a vieţii, bat vânturile şi vin cocorii, şi zarea începe
să plângă de bucurie, cu lacrimi mari de lumină…Primăvara glia-i proaspătă cum
îi cea dintâi iubire, e proaspătă şi plină de mirezme cum îi iubita când te
aşteaptă la pârleaz ori la portiţă, colea-n faptul serii, când te poartă paşii
către ea, când eşti beat de dor şi de fericire…
Azi-măine…azi-mâine…”
(Ion Lăncrănjan)
