Ia-mi viaţa mea în braţe

      “Nu ştiu dacă-ţi aduci aminte ce ţi-am zis într-o zi, că singurul lucru pe care l-am dorit de la viaţă a fost ceva ce nu se poate obţine prin luptă. Poate că m-am înşelat. Poate că şi pentru tandreţe trebuie să luptăm. 

       Însă eu am aşteptat mereu. Oriunde am fost. Am aşteptat într-o cabină de ştrand şi pe urmă am aşteptat la fel peste tot. Aici în gară n-am făcut decât ceea ce am făcut toată viaţa. 

      Am aşteptat să vină cineva, să bată în uşă şi să-mi spună: Fetiţo, trenul a sosit, a tras la peron. Încotro doreşti să meargă? Spre care dintre visurile tale? Şi cine doreşti să fie pasagerii?"

     “Viaţa pe un peron”(Octavian Paler)

Sărut

Când ai să-mi ieşi în cale iar
Să nu-mi spui nici o vorbă, doar

să te apropii-ncet, tăcut
să regăsim într-un sărut

Trecutul-ntreg, îmbrăţişaţi
uitând de noi, de toţi uitaţi

şi să rămânem astfel, duşi
ca în "Sărutul" lui Brâncuşi...

(de Romeo Morari)

Am obosit...

"Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt,

 nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin."  

(Octavian Paler)

Azi... m-am trezit obosită ... Am obosit, după atâtea sentimente amestecate şi necontrolate... Mi-e teamă să nu mă pierd, să nu mă rătăcesc.

Am obosit să ne acordăm atenţie ignorându-ne, să ne chemăm alungându-ne şi să ne vrem unul pe celălalt refuzând să ne apropiem. Am obosit să nu pot fi eu în prezenţa ta şi să nu pot fi eu în lipsa ta. Am obosit să mă joc de-a şoarecele şi pisica. Am obosit să-ţi duc dorul.

Mă gândesc să renunţ. Nu mai are rost să cred în ceva ce se stinge sub proprii mei ochi.

Îmi voi închide sufletul pentru tine.