“Nu ştiu
dacă-ţi aduci aminte ce ţi-am zis într-o zi, că singurul lucru pe care l-am
dorit de la viaţă a fost ceva ce nu se poate obţine prin luptă. Poate că m-am
înşelat. Poate că şi pentru tandreţe trebuie să luptăm.
Însă eu am aşteptat
mereu. Oriunde am fost. Am aşteptat într-o cabină de ştrand şi pe urmă am
aşteptat la fel peste tot. Aici în gară n-am făcut decât ceea ce am făcut toată viaţa.
Am
aşteptat să vină cineva, să bată în uşă şi să-mi spună: Fetiţo, trenul a sosit,
a tras la peron. Încotro doreşti să meargă? Spre care dintre visurile tale? Şi
cine doreşti să fie pasagerii?"
“Viaţa pe un
peron”(Octavian Paler)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu