El îmi şopti: "Dragostea mea, înalţă-ţi ochii"
L-am mustrat, spunându-i: "Pleacă" –
şi el nu s-a mişcat.
Cu mâinile mele prinse în ale lui – aşa a stat
înaintea-mi.
I-am spus:
"Părăseşte-mă" – dar el
n-a plecat.
Şi-a apropiat chipul de urechea mea. L-am
privit şi i-am spus:
"Ce ruşine" – şi el nu s-a mişcat
din loc.
Buzele lui atinseră obrajii mei. Am tremurat
şi i-am spus:
"Prea mult îndrăzneşti" – dar el n-a
roşit.
Înfipse o floare în părul meu. I-am
spus:
"Degeaba" – dar el nu s-a
neliniştit.
Îmi luă florile ce-mi încercuiau gâtul şi
dispăru.
Plâng şi întreb încă şi azi în inima mea:
"De ce nu vine iar?"
Rabindranath
Tagore
