Idilă pe un turn

"O, femeie, ar fi putut spune un profet, mare ţi-e încrederea dacă poţi gândi că iubirea unui îndrăgostit mai tânăr decât tine va putea dura cinci ani!"

"Buzele lui întredeschise erau buze care vorbeau, dar nu despre iubire, ci despre spaţii de milioane de mile, ochii lui închişi erau ochi care priveau, dar nu în adâncurile altor ochi, ci în cele ale altor lumi. 

Sub tâmplele lui pulsau gânduri, dar nu despre frumuseţile altor femei, ci despre priveliştile siderale şi configuraţiile constelaţiilor."

Thomas Hardy

Gânduri înţelepte

„Dacă îi judeci pe oameni, nu îţi mai rămâne timp să îi iubeşti.”

Ziua cea mai frumoasă? Astăzi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai uşor? Greşeala.
Greşeala cea mai mare? Renunţarea.
Rădăcina cea mai rea? Egoismul.
Distracţia cea mai bună? Munca.
Înfrângerea cea mai urâtă? Descurajarea.
Profesioniştii cei mai buni? Copiii.
Nevoia dintâi? Comunicarea.
Fericirea cea mai mare? Să fii util.
Misterul cel mai profund? Moartea.
Defectul cel mai mare? Întristarea.
Sentimentul cel mai urât? Ura.
Cadoul cel mai frumos? Iertarea.
Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.
Senzaţia cea mai plăcută? Pacea interioară.
Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.
Medicamentul cel mai bun? Optimismul.
Satisfacţia cea mai mare? Datoria împlinită.
Puterea cea mai mare? Credinţa.
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.

( Maica Tereza)

Sonata Kreutzer

“Acolo unde cuvintele eșuează, muzica vobește.”

“Cum să vă spun? Muzica mă face să uit de mine, de situaţia mea adevărată, mă poartă  într-o cu totul altă situaţie, deloc a mea; sub influenţa muzicii  mi se pare că simt, la drept vorbind, ceea ce nu simt, că înteleg ceea ce nu înteleg, că pot ceea ce nu pot. 

Explică asta prin faptul că muzica acţionează precum un căscat, precum râsul; nu vreau să dorm dar casc, privind  la cel care cască, nu am de ce să râd, dar răd când aud pe cineva că râde.

Muzica, imediat, nemijlocit mă transpune în acea stare sufletească în care se află cel care a compus muzica. 

Mă contopesc sufleteşte cu el şi, împreună cu el, trec dintr-o stare în alta, dar nu ştiu de ce fac asta."

(Lev Tolstoi)

Cordovanii

“Lupta cu destinul nu ţine de noi.”

(n. 13aug 1928-dec. 6 mar. 1991)

“Cine n-a umblat desculţ prin bruşi, cine n-a fost niciodată la plug, la arat şi la semănat, la coasă şi la secere, vara, cine n-a gustat niciodată din pământ, să vadă cât e de bun- nu ştie ce înseamnă să te culci în holdă, primăvara, să te hodineşti în patul de verdeaţă aşternut de pământ, de glie, să stai tolănit într-o dungă, să asculţi cum ţârâie greiuruşii şi să te uiţi la stelele cerului, cum bat ele din gene, cum tot tremură şi cum tot clipocesc. Toate sunt altfel în asemenea clipe, toate –s mai noi şi mai bune, toate-s mai frumoase. Şi tu stai culcat în patul acela răcoros şi larg şi-ţi faci planuri de viitor, anini visurile unele de altele, mai ales dacă eşti stăpân pe locul în care stai, pe insula aceea nemişcată, pe daraba aceea de pământ.

Primăvara se trezeşte glia din somn şi-n trezirea ei, peste gunoaiele şi peste mirosurile grele ale putrezirii, se ridică adierea crudă a vieţii, bat vânturile şi vin cocorii, şi zarea începe să plângă de bucurie, cu lacrimi mari de lumină…Primăvara glia-i proaspătă cum îi cea dintâi iubire, e proaspătă şi plină de mirezme cum îi iubita când te aşteaptă la pârleaz ori la portiţă, colea-n faptul serii, când te poartă paşii către ea, când eşti beat de dor şi de fericire…

Azi-măine…azi-mâine…”

(Ion Lăncrănjan)

Mă iubeşte... nu mă iubeşte...

"Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, și iartă-mi astă iubire.

Şi dacă nu mă poți iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere.

Şi dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea."

Rabindranath Tagore (Grădinarul)

Decalogul „Nu”-urilor din viața unei femei

"Nu sunt datoare nimănui, cu excepția propriei mele fericiri.

Nu îmi spune ce crezi despre mine, nici eu nu o fac.

Nu judec, nu mă judeci. Mă judeci? Nu mă interesează.

Nu privește pe nimeni în fața cui mă dezbrac, de ce o fac, când și pentru cât timp.

Nu răspund și nu reacționez în fața oamenilor și situațiilor care au doar rol decorativ pentru mine.

Nu am timp de pierdut, am timp de trăit și de bucurat și, când consider că este cazul, de dăruit.

Nu mă invidia, nu suntem entități comparabile decât cu noi înșine. Devino cea mai mișto versiune a propriei persoane și o să vezi că invidia se transformă în admirație.

Nu respect decât valori probate personal.

Nu dau doi bani pe vorbe frumoase și pe promisiuni făcute în pat. Cuvintele zboară, chiar dacă sunt scrise.

Nu mă poți tenta sau provoca – obișnuiește-te cu ideea – decât dacă eu vreau asta. 

Nu te indigna, fă la fel!