"Te
iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în
umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu.
Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, și iartă-mi astă iubire.
Şi
dacă nu mă poți iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea
zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită voi rămâne în puterea
îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei.
Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere.
Şi
dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu
râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii
te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă, îmi închin ţie
darurile mele, primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea."
Rabindranath
Tagore (Grădinarul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu