"Copilăria...o imensă nevoie de mirare"
“Ţin
minte doar copacii stufoşi, puterea ameţitoare a aromelor încinse ale pădurii –
uitasem până atunci adevarata Rusie! Câtă desfătare îţi dă căldura! Ce miroase
aşa? Ierburile? Florile! Răsuflarea lor se dizolvă în aerul fierbinte şi
nemişcat, aşa cum gustul lor se dizolvă în miere. Iar aerul sună! Cu mii de
glasuri, cu zvon de strune nevăzute – e sunetul tăcerii.
Străbatem
desişul de ierburi înalte, privim în jur, scoatem un strigăt de uimire şi ne
prăvălim în el, îl strivim, îl îmbrăţişăm, ne sufocăm cu el, îl aspirăm… Ne-am
azvârlit în însăşi copilăria noastră, retezată cândva de seceta despărţirii.
Unde ne aflăm? În ”vechea livadă” din Tarusa?- În Massandra?
Dar
poate că acesta-i raiul?”
“Copii,
viaţa se scurge în perioade, o să vedeţi asta când o să creşteţi mari-ne spunea
mama - şi o să vă aduceţi aminte de vorbele mele. Şi întrerupându-ne, fiindcă
vroiam să-i spunem că ne şi aducem aminte: Iată, de pildă, Iasenki din
copilăria mea, vila noastră din Tarusa, casa noastră din Moscova, Nervi - toate
astea-s perioade. Şi vizita mea de acum e tot o perioadă. Şi o să treacă şi ea,
ca un vis…
Uneori
ţi-e foarte greu să te rupi de ceva scump în viaţă, dar şi aceasta poate să
treacă…
Dacă
trebuie!”
Anastasia Ţvetaeva
