Amintiri

"Copilăria...o imensă nevoie de mirare"

“Ţin minte doar copacii stufoşi, puterea ameţitoare a aromelor încinse ale pădurii – uitasem până atunci adevarata Rusie! Câtă desfătare îţi dă căldura! Ce miroase aşa? Ierburile? Florile! Răsuflarea lor se dizolvă în aerul fierbinte şi nemişcat, aşa cum gustul lor se dizolvă în miere. Iar aerul sună! Cu mii de glasuri, cu zvon de strune nevăzute – e sunetul tăcerii.

Străbatem desişul de ierburi înalte, privim în jur, scoatem un strigăt de uimire şi ne prăvălim în el, îl strivim, îl îmbrăţişăm, ne sufocăm cu el, îl aspirăm… Ne-am azvârlit în însăşi copilăria noastră, retezată cândva de seceta despărţirii. Unde ne aflăm? În ”vechea livadă” din Tarusa?- În Massandra?

Dar poate că acesta-i raiul?”

“Copii, viaţa se scurge în perioade, o să vedeţi asta când o să creşteţi mari-ne spunea mama - şi o să vă aduceţi aminte de vorbele mele. Şi întrerupându-ne, fiindcă vroiam să-i spunem că ne şi aducem aminte: Iată, de pildă, Iasenki din copilăria mea, vila noastră din Tarusa, casa noastră din Moscova, Nervi - toate astea-s perioade. Şi vizita mea de acum e tot o perioadă. Şi o să treacă şi ea, ca un vis…

Uneori ţi-e foarte greu să te rupi de ceva scump în viaţă, dar şi aceasta poate să treacă…

Dacă trebuie!”

Anastasia Ţvetaeva