“Acum 70.000 de ani, Homo sapiens
era încă un animal neînsemnat care îşi vedea de treburile lui într-un colţ al
Africii. În următoarele milenii s-a transformat în stăpânul întregii planete şi
teroarea ecosistemului. Astăzi e pe punctul de a deveni zeu, gata să
dobândească nu doar tinereţea veşnică, ci şi capacităţile divine de a crea şi a
distruge.
Din nefericire, regimul sapiens pe
pâmănt a produs pănă acum prea puţine lucruri de care să putem fi mândri. Am
pus stăpânire pe ceea ce ne înconjoară, am sporit producţia de hrană, am
construit oraşe, am fondat imperii si am creat reţele comerciale vaste. Dar am
scăzut noi cantitatea de suferinţă din lume?De nenumărate ori, creşterile masive
ale puterii omeneşti nu au ameliorat neapărat bunăstarea individuală a
sapiensis-ilor, provocându-le de obicei suferinţe imense altor animale.”
“Fericirea constă mai degrabă în
a-ţi vedea viaţa în întregul ei drept plină de sens şi meritând să fie trăită.
Există o componentă cognitivă şi etică importantă a fericirii. Depinde doar de
valorile noastre dacă ne vedem drept “sclavii nefericiţi ai unui bebeluş dictator”
sau drept cei care “cresc cu toată dragostea o nouă viaţă”.
Aşa cum a spus Nietzsche, dacă
dispui de acel “de ce”al vieţii, te împaci
cu aproape orice”cum”. O viaţă plină de sens poate fi extrem de mulţumitoare chiar
şi în mijlocul greutăţilor, în timp ce o viaţă lipsită de sens e un chin
teribil indiferent de căt de confortabilă este.”
“Mitul lui Frankenstein îi
reaminteşte lui Homo sapiens faptul că ultimele lui zile se apropie cu pasi
repezi. Dacă nu ne va distruge mai întâi o catastrofă nucleară sau ecologică,
ritmul dezvoltării tehnologice va duce curând la înlocuirea lui Homo sapiens cu
nişte fiinţe complet diferite, care nu au doar o altă înfăţişare, ci şi lumi
cognitive şi emoţionale diferite. Asta e ceva extrem de deconcertant pentru
majoritatea sapiens-ilor.
Ne place să credem că în viitor
oameni exact ca noi vor călători de la o planetă la alta în nave spaţiale
rapide. În schimb nu ne place să ne gândim la posibilitatea ca în viitor să nu
mai existe fiinţe cu emoţii şi identităti ca ale noastre şi ca locul nostru să
fie luat de forme de viaţă străine ale căror capacitate le eclipsează pe ale
noastre.”
Yuval Noah
Harari
