"Dacă am şti să ne folosim cum trebuie viaţa purtând-o ca pe o blană de astrahan şi nu ca pe o haină de ocnaş."
(n.23mar.1913-31dec.1986)
Mă gândeam că, împins de vreo nevoie, Domitien ar coborî de pe locul lui şi ar ieşi pe uşă. Atunci m-aş fi aşezat pe scaun şi aş fi aşteptat să văd ce figură va face la întoarcere. Dar animalul, care ştia una şi bună, mai bine se reţinea cu durere decât să-şi abandoneze locul.
Ajuns
la fotografia asta am înţeles că pentru doamna Lenormand începeau
momentele dureroase şi m-am ridicat spunându-i noapte bună. Domitien, avertizat
parcă de zgomotul făcut la închiderea albumului, a sărit pe un scaun, apoi jos şi s-a
îndreptat spre camera mea ca să-şi ocupe locul obişnuit.
Mă resemnasem demult în a suporta aroganţa motanului, care într-o zi, găsindu-şi scaunul ocupat de un lighean cu apă, pus de mine acolo în speranţa că printr-un salt va ajunge să se îmbăieze, a reuşit să răstoarne ligheanul vărsând toată apa pe podea şi obligându-mă să tamponez cu un prosop fiecare colţ al camerei".
Mă resemnasem demult în a suporta aroganţa motanului, care într-o zi, găsindu-şi scaunul ocupat de un lighean cu apă, pus de mine acolo în speranţa că printr-un salt va ajunge să se îmbăieze, a reuşit să răstoarne ligheanul vărsând toată apa pe podea şi obligându-mă să tamponez cu un prosop fiecare colţ al camerei".
( Piero Chiara)


