marți, 15 mai 2018

Paltonul de astrahan


"Dacă am şti să ne folosim cum trebuie viaţa purtând-o ca pe o blană de astrahan şi nu ca pe o haină de ocnaş."



 (n.23mar.1913-31dec.1986)

            "În zilele ploioase citeam şi după-amiaza, tolănit într-un fotoliu mare şi dur cu braţele acoperite de macrameuri sau aşezat pe micul divan. Din când în când îmi ridicam privirile spre scaunul aflat sub masă, sperând că motanul ar fi putut să îl lase liber.
          Mă gândeam că, împins de vreo nevoie, Domitien ar coborî de pe locul lui şi ar ieşi pe uşă. Atunci m-aş fi aşezat pe scaun şi aş fi aşteptat să văd ce figură va face la întoarcere. Dar animalul, care ştia una şi bună, mai bine se reţinea cu durere decât să-şi abandoneze locul.

...........................................................................................................................................
          Ajuns  la fotografia asta am înţeles că pentru doamna Lenormand începeau momentele dureroase şi m-am ridicat spunându-i noapte bună. Domitien, avertizat parcă de zgomotul făcut la închiderea albumului,  a sărit pe un scaun, apoi jos şi s-a îndreptat spre camera mea ca să-şi ocupe locul obişnuit. 
         Mă resemnasem demult în a suporta aroganţa motanului, care într-o zi, găsindu-şi scaunul ocupat de un lighean cu apă, pus de mine acolo în speranţa că printr-un salt va ajunge să se îmbăieze,  a reuşit să răstoarne ligheanul vărsând toată apa pe podea şi obligându-mă să tamponez cu un prosop fiecare colţ al camerei".        
( Piero Chiara)