duminică, 13 decembrie 2015

Cântec de dor



Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

vineri, 27 noiembrie 2015

Fără cuvinte

“Eternitatea nu e altceva decât murmurul indiferent al tăcerii, golul prin care alergăm, pe care îl întrerupem o clipă cu fuga noastră, dar în momentul în care ne-am prăbuşit se reia...” 
( Octavian Paler)


Am ales să tac. Nu vreau să mă ascund în spatele cuvintelor, a cuvintelor goale, fără rost, nu vreau să fiu obligată să fac conversaţie, vorbind într-una,incercând disperată să atrag atenţia celorlalţi. Privirea ta, a vorbăreţului, presupune critică că nu-mi place compania ta, că am o problemă, că sunt timidă. Convingerea mea este că să taci este o dovadă de stăpânire de sine şi nu una de slăbiciune. De ce nu ne putem simţi bine împreună şi tăcând? O relaţie adevărată între un bărbat şi o femeie, sau între doi prieteni, se attinge atunci când se poate tace fără să se vadă nimic ceva anormal în asta.
Dimpotrivă, printr-un surâs tainic şi o privire complice ne aşezăm în tăcere unul lângă altul, să privim lumea. De parcă ne-am cunoaşte de când lumea!
O expresie a chipului poate transmite ceva ce nu poate transmite cuvântul. Oamenii care tac, atunci când nu pot spune ceva frumos, oamenii care tac atunci când nu au ceva interesant de spus, oamenii care tac şi atunci când au ceva interesant de spus. Pentru că aşa au chef!
Unii oameni tac pentru că au învăţat să îţi vorbească altfel.Fără cuvinte.
În Biblie scrie că “La început a fost Cuvântul. Dar înainte de toate ce a fost? Tăcere...probabil o tăcere deplină până a fost inventat cuvântul.
Tăcerea mă atinge mai  adânc, mai tainic, şi definitiv decât milioanele de cuvinte rostite.
 Aleg să tac.



vineri, 13 noiembrie 2015

Încotro?


  "Inchipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. 
   Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi.
  Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren..."


Octavian Paler (Viața pe un peron )


joi, 29 octombrie 2015

miercuri, 21 octombrie 2015

Ghici!


"Cică bărbaţii nu ghicesc dincolo de vorbe.Femeile ghicesc, doar că ghicesc prost."


marți, 20 octombrie 2015

Glasul inimii


"Există în sufletul nostru necuvinte care trăiesc pentru o singură fiinţă . 
Şi ele pot fi auzite la fiecare atingere."


marți, 6 octombrie 2015

joi, 17 septembrie 2015

Celei misterioase



"Atâta am visat la tine încât îţi pierzi realitatea.
Să mai fie timp să ating acest trup
viu şi să sărut pe această gură
naşterea glasului ce-mi e drag? Atât
am visat la tine că braţele-mi obişnuite, când
îţi strâng umbra, să se-ntâlnească pe pieptul meu
nu s-ar mai lăsa conduse de conturul 
trupului tău, poate. Şi că, în faţa 
aparenţei reale a ceea ce mă bântuie şi mă
stăpâneşte de zile şi ani, aş
deveni o umbră, fără îndoială. O, balanţe
sentimentale.
Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.
Dorm de-a-n picioarelea, cu trupul expus la toate
aparenţele vieţii şi iubirii
iar ţie, singura care ai însemnătate
astăzi pentru mine,
ţi-aş putea atinge fruntea şi
buzele mai puţin decât cele dintâi buze
şi fruntea ce-mi ies în cale. Atâta
am visat la tine, atâta am umblat, am vorbit, m-am culcat
cu fantoma ta că nu-mi 
rămâne poate, şi 
totuşi, decât să fiu o fantomă
printre fantome şi mai
umbră de o sută de ori decât 
umbra care se
plimbă şi se
va plimba
veselă
pe cadranul
solar al vieţii tale."

                           (de Robert Desnos) 

marți, 14 iulie 2015

Londra – istorie şi modernism


Dupa cativa ani, in care doar am vizionat documentare, iarna trecuta am hotarat ca este timpul sa facem planuri pentru a petrece vacanta de vara in Londra, orasul pe care l-am visat de mica, din timpul lectiilor de engleza pe care le luam pe bancile scolii! Promisesem profesoarei mele ca intr-o zi voi vizita acest oras pe care mai tarziu am inceput sa-l iubesc, cunoscandu-l putin cate putin din literatura engleza, din scrierile lui Charles Dickens, Emily Bronte, Thomas Hardy si nu in ultimul rand din misterioasele povestiri ale Agathei Christie. Nu vreau sa intru in detalii despre zborul facut pana acolo ci doar ca am aterziat pe aeroportul din Lutton la vreo 50 si ceva km de Londra,intr-o zi frumoasa de iunie. Ajungand la hotel, am lasat bagajele nedesfacute, am devorat niste sandwichuri pe care le-am avut in rucsac si am plecat in marea aventura. Direct la statia de metrou(tube, cum ii spun londonezii),ne- am procurat Oyster card(cel mai avantajos abonament,dupa cum am fost sfatuiti) un abonament pe sapte zile pe care il poti folosi  in orice mijloc de transport. Ne-am ratacit prima data, dandu-ne jos dintr-un metrou, hoinarind prin pasajele subterane, si urcandu-ne de fapt in metroul cu aceeasi destinatie. Ha, ha, ha! Am inteles acest lucru dupa vreo trei ture de acest fel. Am facut cunostinta cu central Londrei, ne-am plimbat toata dupa-amiaza, intorcandu-ne seara extenuati dar in acelasi timp extaziati de ceea ce vazusem pana atunci. Nu mai insist pe tema transportului, spunandu-va doar atat: de a doua zi totul a devenit usor si chiar distractiv, descurcandu-ne cu harta care era nelipsita din orice statie de metrou. Oricum, britanicii sunt atat de organizati,incat nu ai cum sa ratezi obiectivele turistice.
Prima impresie ?
Orasul strabatut de apeleTamisei, unde in anul 1863 a fost inaugurata pentru prima data in lume o linie de transport subterana, si anume metroul; cu o populatie de 12-14 mil locuitori cu tot cu zona de periferie m-a fermecat.de la prima vedere. Cladiri din caramida rosie, cu ghivece cu flori la fiecare usa, cu o arhitectura uniforma de 4-5 etaje, si cu alei serpuitoare, un oras plin de istorie si obiective turistice, fiecare dintre acestea, dezvoltat la maxim, britanicii dand dovada ca stiu sa exploateze orice sursa de venit, in special din buzunarul celor aproape 18 milioane de turisti care viziteaza Londra, anual. Ei stiu sa-si promoveze cat mai bine istoria, cultura si civilizatia.Exista o paleta diversa de etnii, culturi si religii, Londra fiind unul din cele mai cosmopolite orase din lume, acesta fiind primul aspect care m-a frapat. Nonconformismul este acasa si el aici. Barbati care merg la office in costum si purtand in spate un rucsac si in picioare tenesi, femei care isi pudreaza nasul in public fara reticenta, sau care pedaleaza pe bicicleta in taior si cu tocuri, oameni grabiti care iau pranzul cum pot si pe unde pot, in parc pe iarba fiind cel mai des intalnit, chiar si noi ne-am raliat la acest mod de a ne hrani, fiind mereu in criza de timp.Londra are reputatia (am simtit pe pielea noastra!) unui oras dintre cele mai scumpe din lume.De la cazare, la transport, taxa pentru intrarea la anumite obiective turistice sau orice altceva. Gasesti aici de la cunoscutele brelocuri care le poti achizitiona la cateva lire, pana la ceasurile Rolex cu diamante care se negociaza la masa, plecand de la pretul unui apartament.

Cu rucsacul la spinare

La o bere

Ce-am facut in Londra? Ne-am plimbat, am vizitat cat am putut de mult si am sorbit din atmosfera orasului. Am sa fac o mica incursiune prin cateva locuri vizitate, n-o sa pot sa le cuprind pe toate.
Amatoare de istorie si admiratoare infocata a lui Henric  al VIII - lea (vezi Dinastia Tudorilor pe HBO!), am vizitat Tower of London unde au fost intemnitati si decapitati atatia regi si nobili englezi.Tot aici, gazduieste si o impresionanta expozitie de tezaur regal, inclusiv bijuteriile coroanei regale si o colectie de armuri cavaleresti.



British Museum, unul din cele mai mari muzee, ascunde toate bogatiile lumii, aici nu ai timp sa vizitezi tot intr-o zi. Poti invata atat de multe, si este gratis! Din pacate, noi am mers in ultima zi, asa ca nu am vazut decat o parte din el, precum galeriile egiptene, grecesti, africane si colectia europeana. Poate data viitoare, caci am de gand sa revin intr-o zi! La intoarcerea noastra din Greenwich(unde am vazut observatorul astronomic, presupun ca toata lumea stie ca aici isi are originea “meridianul zero”) am trecut prin Canary Wharf , un important centru financiar, un adevarat complex de zgarie-nori din sticla si otel, in care se adapostesc birouri, sedii de mari companii, cum ar fi J.P. Morgan, sau banci. Ai impresia ca este un loc rece si neprietenos, dar imediat constati ca aici se gasesc mici oaze de verdeata cu multe banci pe care sa te odihnesti, restauranturi, puburi si multe magazine. Dintr-una din cladiri am luat DLR-ul, un tren fara mechanic care circula in partea de est a Londrei.

Canary Wharf

Royal Observatory Greenwich


Palatul Westminster sau sediul Parlamentului este o cladire impunatoare pe malul Tamisei, spectaculos in fotografii, dar nu se compara cu realitatea! M-a facut sa ma simt atat de mica! Cladirea este una dintre cele mai frumoase structuri din lume, construita in stil gotic, fiind flancata de doua turnuri inalte, Victoria Tower si celebrul clopot Big Ben care este o adevarata atractie pentru milioane de turisti in fiecare an.




Iesind de la Churchill War Rooms, un alt muzeu plin de istorie din timpul celui de-al doilea razboi mondial ne-am plimbat prin St James Park care este cel mai vechi parc regal din Londra avand si un lac ce adaposteste rate,gaste, lebede si pelicani.



Buckingham Palace, simbolul suprem al Londrei si al monarhiei britanice, aici ne-am zgait printre zabrelele portii ca alte sute de oameni ce stateau in fata lor ,asteptand ceva, (ce, nu pot spune), caci am ratat schimbarea garzilor, infanteristii cu tunici rosii si caciuli din blana de urs.



Kensington Gardens  o minunata oaza de verdeata cu alei pline de arbusti ornamentali si flori, cu veverite care fac tumbe printre oameni, la capatul careia se afla Kensington Palace, una dintre resedintele familiei regale.Gradinile sunt o prelungire a celebrului Hyde Park, perfecte pentru plimbare, cu piste special amenajate pentru biciclisti si ideale pentru picnic, aici asistand la cateva petreceri  de sfarsit de an scolar.



Picadilly Circus, una dintre cele mai cunoscute piete publice londoneze si faimoasa pentru reclamele luminoase, este un loc cu multi oameni, galagie si agitatie, dar asta face parte din specificul Londrei.Treptele din jurul statuii lui Eros sunt folosite ca si amfiteatru pentru reprezentatiile date de tineri solisti, dansatori si chiar si iluzionisti.



Astfel au trecut cele noua zile de sedere in Londra, un timp prea scurt, dupa parerea mea, pentru a vizita toate atractiile turistice, dar trait la intensitate maxima.Poate pe viitor voi mai avea ocazia sa revad Londra si sa le vizitez pe cele care le-am ratat. As vrea sa am timp suficient sa-i cunosc tabieturile, sa-i simt aromele si sa-i indur toanele.Aici poti sa inveti sa ai rabdare.Cand traversezi strada, masinile se opresc cu doi metri inainte de trecerea de pietoni si nu vezi soferi nesimtiti care sa claxoneze sau sa scartaie cauciucurile. Nu am vazut masini parcate pe trotuar, nu caini pe strada, si ce m-a minunat mai tare? Nu am vazut muste si tantari. Oamenii iti zambesc pe strada chiar daca nu te cunosc, politicosi, atenti sa nu se interpuna intre tine si obiectivul pe care vrei sa-l fotografiezi. Cu volanul pe partea dreapta, condusul pe “contrasens”, cu lira in in loc de euro, priza cu trei craci, englezii sunt unici!
Si-am fost la Londra! Mi-a placut, o ador, desi sunt convinsa ca nu e perfecta, ca nu toti oamenii sunt minunati, ca exista si o latura urata, dar, cred ca asta este normalitatea!

Alte locuri in care am ajuns: London Eye, Tower Bridge, London Bridge, Natural History Museum, Covent  Garden, Science Museum, Paul’s Cathedral, Victoria&Albert Museum, Westminster Abbey, Harrods, Tate Modern,The O2 Arena,Trafalgar Square,Cutty Sark, National Maritim Museum, Camden Market,Millennium Bridge, Victoria Memorial, Sherlock Holmes Museum, London Beatles Store

foto by me

joi, 7 mai 2015

Momentul nostru


"Te aştept  într-un colţ sfios de gând, acolo unde visele nu mi le vând."



Deseori, cuvintele rămân undeva, adânc in mine, nu găsesc calea de ieșire spre lumină, iar venele imi pulseaza mai tare în apropierea ta. Mi-am impus limite,… mi-am stăvilit sufletul,… mi-am oprit ochii,… si uneori, mi-am împiedicat zâmbetul. Cred că m-am împiedicat pe mine însămi să trăiesc, să simt, și asta în așteptarea unui anume moment, momentul nostru. Am crezut că va fi atunci când tu vei veni să mă săruți, am crezut că va fi în orice clipă pe care o prindeam singuri, doar eu cu tine.
 Dar trece fiecare zi în care eu aștept, vine vara… și toamna…va trece și iarna… iar eu uit să trăiesc, așteptând acest moment. Stiu, îmi vor tremura genunchii, poate voi regreta, sau poate nu! Dar sunt suficient de irațională să ma las in voia sortii pentru un moment de rătăcire, un moment în care să stau la tine în brațe, să mă săruți, să simt fiorul dorintei  zbătându-se în trupul nostru.
 Ce va urma? Nu-mi pasă! Poate că voi suferi, poate că îmi va părea rău, dar soarele va continua sa rasara si sa apuna in fiecare zi. Poate că doar noi doi ne vom schimba, vom deveni mai înțelepți, mai cuminți, sau poate mai emotivi, mai sensibili…

Poate că vom gasi acel moment, …momentul nostru! 

marți, 31 martie 2015

Ce bine că eşti




(31 martie 1933 - 13 decembrie 1983)


"E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele, 
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare 
mereu dureroasa, minunata mereu. 

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte, 
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se, 
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamânt, 
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt."

( de Nichita Stanescu )

miercuri, 14 ianuarie 2015

Te-ai aşezat în faţa mea, dragoste


"Numai tu, mereu, în faţa mea, dragoste, soarele mi l-ai luat, luna n-o mai văd, nimeni nu-mi mai trece prin luminile ochilor, dragoste"

Şi mai dă-te un pic la o parte din faţa ochilor, om frumos, nepriceputule, ca să te pot vedea şi văzându-te, 

Să te iubesc din nou întâia oară, dragoste."







Crescand tu mereu din tine insuti, din zarile mele pierdute, inchise, numai tu, oblon, dragoste, mereu in fata mea, in drumul meu, numai tu, inceput si sfarsit, intuneric nici punte, nici fereastra, numai tu, inlemnita stapana, zid, dragoste.

inconjurat din toate partile, impresurat de tine, dragoste, pana unde bat cu privirea, numai tu esti,


Ghemuita asupra-ti, dragoste, intruna te cercetez cu lupa, scormonind prin tine cu unghii lungi, prin uscate incaperi fosnitoare, in care nu mai locuieste nimeni demult, in afara de propria-ti umbra, dragoste, umbra rece, floare presata, dragoste.

O, mica ta dragoste, dragoste, cu aripi de lemn, tepene, scurte, lustruite podoabe zadarnice, neinvatate sa zboare, neinvatate sa mangaie, dragoste, pe care mereu mi le zbati, cu nebuneasca zarva nestraveziu, in fata ochilor, dragoste, pleoapa de fier, dragoste nimicitoare de dragoste.

Te-ai asezat in fata mea, dragoste, si nu mai infrunzesc, si florile, nu le mai tiu, si lumina nu mai am de unde sa dau,

Si ma iubesti cu dintii stransi, dragoste,
si ma saruti cu ochii deschisi, cu ochii in patru, dragoste,
si cu tine mi-e greu, si fara tine nu pot, dragoste, dragoste oarba.