Te-ai aşezat în faţa mea, dragoste

"Numai tu, mereu, în faţa mea, dragoste, soarele mi l-ai luat, luna n-o mai văd, nimeni nu-mi mai trece prin luminile ochilor, dragoste"

Şi mai dă-te un pic la o parte din faţa ochilor, om frumos, nepriceputule, ca să te pot vedea şi văzându-te, 

Să te iubesc din nou întâia oară, dragoste."

Crescand tu mereu din tine insuti, din zarile mele pierdute, inchise, numai tu, oblon, dragoste, mereu in fata mea, in drumul meu, numai tu, inceput si sfarsit, intuneric nici punte, nici fereastra, numai tu, inlemnita stapana, zid, dragoste.

inconjurat din toate partile, impresurat de tine, dragoste, pana unde bat cu privirea, numai tu esti,

Ghemuita asupra-ti, dragoste, intruna te cercetez cu lupa, scormonind prin tine cu unghii lungi, prin uscate incaperi fosnitoare, in care nu mai locuieste nimeni demult, in afara de propria-ti umbra, dragoste, umbra rece, floare presata, dragoste.

O, mica ta dragoste, dragoste, cu aripi de lemn, tepene, scurte, lustruite podoabe zadarnice, neinvatate sa zboare, neinvatate sa mangaie, dragoste, pe care mereu mi le zbati, cu nebuneasca zarva nestraveziu, in fata ochilor, dragoste, pleoapa de fier, dragoste nimicitoare de dragoste.

Te-ai asezat in fata mea, dragoste, si nu mai infrunzesc, si florile, nu le mai tiu, si lumina nu mai am de unde sa dau,

Si ma iubesti cu dintii stransi, dragoste,

si ma saruti cu ochii deschisi, cu ochii in patru, dragoste,

si cu tine mi-e greu, si fara tine nu pot, dragoste, dragoste oarba.