marți, 1 martie 2016

Am obosit...

"Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt,

 nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin."  

(Octavian Paler)





Azi... m-am trezit obosită ... Am obosit, după atâtea sentimente amestecate şi necontrolate... Mi-e teamă să nu mă pierd, să nu mă rătăcesc.
Am obosit să ne acordăm atenţie ignorându-ne, să ne chemăm alungându-ne şi să ne vrem unul pe celălalt refuzând să ne apropiem. Am obosit să nu pot fi eu în prezenţa ta şi să nu pot fi eu în lipsa ta. Am obosit să mă joc de-a şoarecele şi pisica. Am obosit să-ţi duc dorul.
Mă gândesc să renunţ. Nu mai are rost să cred în ceva ce se stinge sub proprii mei ochi.
Îmi voi închide sufletul pentru tine.

Un comentariu:

  1. „Ţi-am ascultat tăcerile din şoapte...cuvintele rostite din privire...dorinţele din visele de noapte.
    Şi toate sunt...doar viaţă şi iubire”.

    RăspundețiȘtergere