“Azi nu te mai iubesc. Azi doar râd de tine şi
de mine şi de toate fanteziile mele. Aseară am adormit înainte să închid ochii,
dorindu-mi să te visez...pentru că visul este singurul loc unde ne mai putem
întâlni şi unde pot avea ceva din tine. Dar, dimineaţă când m-am trezit, nu
aveam nici o amintire cu tine. Am băut o cafea greţos de dulce, care mi-a
alungat amarul absenţei tale.
Ce voi face azi? Oare mă voi cufunda din nou în
tăcere? NU! Azi voi face ordine în viaţa mea . Voi deschide uşa şi ferestrele
sufletului meu, ca să poată intra lumina şi căldura. Voi căuta prin sertare,
tot ceea ce însemni tu, sentimente mutilate, incertitudini şi vise irosite şi
le voi arunca.
De azi, tu nu mai eşti decât o amintire.
Atât!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu