duminică, 1 noiembrie 2020

În timpul meu hoinar



 Întind o mână spre un vis, dar strâng în palmă numai vântul, şi înţeleg, 

că nu mi-e scris să te ating, decât cu gândul .



Eşti doar un dor, un strigăt mut, neîmplinită mângîiere, 
iubire fără de-nceput - şi fără de sfârşit - durere .



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu