Iubirea – între libertate şi infracţiune?

"Dacă am asculta raţiunea, nu am avea nici o poveste de dragoste. 

Nu am avea nici un prieten. 

Trebuie să sari de pe stânci tot timpul şi să-ţi construieşti aripile în timpul căderii."

Iubirea apare in viata noastra atunci cand nu ne asteptam, este o tornada ce matura totul in cale. De aceea, este mai inteligent sa nu ne opunem, si sa cooperam cu ea, atunci cand apare in viata noastra.Vorbim despre iubirea adevarata, salbatica, riscanta, curgatoare, vie. Aceasta iubire este dincolo de legi, de reguli, de norme, si de conventii sociale.

Iubirea este libertate. Fiind singura energie care există cu adevărat, iubirea este foarte dorită. Toţi oamenii aspiră, visează, tânjesc după iubire şi când, în sfârşit, par a o avea, depun eforturi ca să o controleze. Stim ca iubirea  nu e permisă decât în anumite forme, contexte şi modalitati. Societatea a inventat reguli pentru a menţine iubirea sub control. Dacă nu respecţi, esti condamnat. Dacǎ ai deja un partener nu ai voie să îmbrăţişezi un alt barbat, nu ai voie sa fii mângâiata sau sarutata de altul. Se pare eă iubirea trebuie oprită, limitată, închisă în perimetre speciale. 

Și dacă ar fi invers? Dacă cel mai înţelept lucru  ar fi să-ţi exprimi afecțiunea pe care o simţi pentru soţul tău, pentru copilul tau şi pentru… colegul tău de serviciu, un bărbat inteligent şi amuzant, cu care te simţi foarte relaxată! Când energia iubirii nu mai radiazǎ, cand e oprita circulaţia, ce se întâmplă cu sufletul? Se îmbolnăveşte, se ofileşte, devine anemic, slab, vulnerabil. Iubirea este obstrucţionată, faultată, i se pun mereu piedici. Ce faci dacă il placi pe barbatul de lângă tine şi el te place, de asemenea (dar fiecare are un partener)? Te prefaci că nu te interesează. Începi să minţi. La fel face şi el. Şi asta în ce scop? Pentru a proteja vulnerabilitatea unui om nesigur (partenerul), căruia îi lipseşte încrederea că ar putea găsi oricând o altă parteneră.

 Oare de ce trebuie să ascundem ceva aşa de frumos, aprecierea, admiraţia, bucuria pe care ţi-o trezeşte o altă fiinţǎ? De ce totul trebuie limitat la o singură persoană? Cui foloseşte aceasta închistare şi lipsă de orizont? De ce să nu te bucuri de aceste momente minunate, când ele se întâmplă, după care să le laşi să se dizolve pentru a te deschide pentru altele? Iubim, nu pentru a obţine ceva în schimb, ci pentru a experimenta bucuria. Când iubim, noi suntem primii care câştigam, iubirea e binefăcătoare în primul rând pentru noi! Este o energie care circulă prin noi, ne curăţă, ne purifică, ne înalţă, ne armonizează, ne limpezeşte!

Ar trebui sa ne exprimam iubirea, să identificam toate obstacolele şi prostiile sociale (prejudecăţi, norme, false valori morale sau religioase) care stau în calea iubirii şi să le înlăturam.Iubirea nu întoarce capul pentru a face socoteli. Ea există şi se manifestă acum. Mâine s-ar putea să nu mai fie aici. Bucuria de acum este unicǎ și irepetabilă. Mâine va dispărea sau va fi mai mare sau va fi altfel. Acest lucru nu este important. Important este să fii conectat la bucuria de acum, să o exprimi fără teamă, fără condiţii, complet. 

Experimentată astfel, iubirea este o forţă colosală.