Vara aceasta am hotarat sa petrecem un alt fel de concediu, la mare, nu intr-o statiune zgomotoasa, ci ceva gen flower-power. Nu am ales Vama Veche, caci si acolo turismul a evoluat. Am aflat de Vadu din istorisirile unor prieteni care mergeau an de an acolo.
Vadu este un sat pescaresc ce face parte din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, un loc minunat pentru cei care fug de civilizatie si cauta linistea deplina. Din Navodari, trecem pe langa Combinatul Petromidia, si facem cam 22km pana la Vadu. Ajungem in sat, unde poposim la carciuma ,de unde ulterior ne aprovizionam cu apa, si multa, multa bere. La iesirea din sat se vad ramasitele unei fabrici (Intreprinderea de Metale Rare), si lacurile ce foloseau fabricii. Drumul şerpuieşte mai întâi pe o portiune betonata cu o singură bandă, dar care este prevăzuta din loc în loc cu refugii. Intram intr-o zona cu vegetatie de stufaris si nisip. Ar fi de preferat un autoturism puternic caci altfel risti sa ramai blocat in nisip. Pe alocuri, câte o deschidere mai largă. Briza sarata se simte din ce în ce mai mult. Zona nu este la drumul mare şi tocmai de aceea şi-a păstrat misterul.
Ajungem duminica pe la pranz. Exploram intinderea pentru a gasi o bucata de plaja numai a noastra. Dupa ce ne dam jos din masina, incercam sa ne dezmortim, dar ni se taie rasuflarea: o întindere nesfârşită de plajă şi marea mai frumoasă ca în oricare alt loc de pe litoralul românesc. Aici nu exista difuzoare care sa tipe ceva careia i se spune muzica, nu exista vanzatori ambulanti, si nici sezlongurile printre care nu ai loc sa intinzi cearceaful . Liniste si atat, intrerupta doar de valurile mării, putin cam furioasa la momentul sosirii noastre , şi de tipatul pescăruşilor. Corturile celor ca noi sunt rasfirate la cateva sute de metri unele de altele. Un inteles tacit ca fiecare grup sa aibe teritoriul lui de intimitate! Ne instalam si noi corturile, bucataria de campanie, dupa care mergem sa salutam marea, fiecare in felul lui.
Ajungem duminica pe la pranz. Exploram intinderea pentru a gasi o bucata de plaja numai a noastra. Dupa ce ne dam jos din masina, incercam sa ne dezmortim, dar ni se taie rasuflarea: o întindere nesfârşită de plajă şi marea mai frumoasă ca în oricare alt loc de pe litoralul românesc. Aici nu exista difuzoare care sa tipe ceva careia i se spune muzica, nu exista vanzatori ambulanti, si nici sezlongurile printre care nu ai loc sa intinzi cearceaful . Liniste si atat, intrerupta doar de valurile mării, putin cam furioasa la momentul sosirii noastre , şi de tipatul pescăruşilor. Corturile celor ca noi sunt rasfirate la cateva sute de metri unele de altele. Un inteles tacit ca fiecare grup sa aibe teritoriul lui de intimitate! Ne instalam si noi corturile, bucataria de campanie, dupa care mergem sa salutam marea, fiecare in felul lui.
Am petrecut o saptamana de vis, cu soare, nisip si multa trandaveala. Chiar daca nu am avut conditii nici macar de doua stele (dus in stufaris pentru nevoi, spalat vase cu apa din mare, etc), vara urmatoare vom fi tot acolo. La Vadu!
Valurile marii, plaja pustie plina de scoici, noptile instelate si libertatea de a face ce vrei, compenseaza orice neajuns. Marea , odata ce si-a aruncat vraja, te tine prins in mrejele ei pentru totdeuna.
Să ai marea la picioare, să calci valul liniştit si, vrăjit, pe ţărmul zilei să priveşti spre răsărit.
Să ai marea la picioare, intr-o vară de poveste, bucuria marea-a mării doar în sufletul tău este!
Să ai marea zbuciumată, valul să te biciue, si s-asculţi, ca niciodată, dorul cum se tânguie!
Să ai marea la picioare, dragostea-n esenţa sa, si tu însuţi să fii mare, de iubire, undeva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu