Azi m-am trezit cu o lumină puternică în inimă.
Când te aştepti mai puţin, când viaţa vrea să te
surprindă, destinul te face să cunoşti oameni frumoşi şi speciali. Sunt acei
oameni care pătrund încet în sufletul tău, printre răni şi cicatrici, pentru a te
face să zâmbeşti din nou.
Când te aştepţi mai puţin, înveţi din nou să iubeşti şi
să speri.
Nu am vrut să mă îndrăgostesc, nu am vrut să mă mai pierd
în braţele altui bărbat, pentru că sufletul îmi era prea obosit şi prea trist. Nu
am vrut, dar s-a întâmplat!
Mi-am dat seama că zâmbetul pe care ţi-l oferă un străin îţi
luminează pur şi simplu inima; că e suficientă o îmbrăţişare ca să îţi ia măcar pentru o clipă toată durerea care ţi se răsfrânge pe
suflet.
-Din nimic, nepregătit, a ţâşnit dinspre tine primul te
iubesc.
Este atât de frumos ceea ce trăim, încât nici nu
îndrăznesc să vorbesc prea tare despre asta, să nu sperii frumuseţea. Din cauza
ei uit cine sunt. Ştiu doar că ne-am găsit. Tot ceea ce trebuie să se întâmple,
se întâmplă.
Ochii tăi îmi zâmbesc, și mă farmecă când îți lași
mâinile să mă caute tandru,
când buzele tale vin să pună viață
pe sufletul meu şi mă
inviți să devin iubita ta.
M-am îndrăgostit
de simplitatea ta, şi acum vreau doar să mă las dusă de val.
-Da' chiar, ţi-am zis astăzi că te iubesc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu