“Auzise
despre crizele din noaptea nunţii, însă presupusese mereu că astfel de lucruri
li se întâmplau altor oameni – ţărani din sate uitate de Dumnezeu, provinciali
care n‑aveau mai multă minte. Familia ei nu era una care să se încurce cu teste
de virginitate într‑un spital dărăpănat.
De
mică fusese tratată la fel ca fraţii ei, dacă nu chiar favorizată. A fost
preţuită, răsfăţată şi iubită de amândoi părinţii. Totuşi, crescând într‑un cartier
înghesuit, unde din spatele fiecărei perdele dantelate pândea câte o pereche de
ochi, privind şi judecând, îşi dădea seama de limitele pe care nu trebuia să le
încalce – ce să nu poarte, cum să se aşeze în public, când să se întoarcă acasă
după o seară în oraş – …mă rog, în cea mai mare parte din timp. În ultimul an
de liceu, valul de rebeliune şi sfidare care i‑a prins în tăvălug pe cei mai
mulţi dintre colegii ei şi i‑a purtat până departe n‑a afectat‑o din prima,
lăsând‑o ancorată într‑o moralitate infailibilă.
Pe când tinerii de vârsta ei încălcau tabuuri
şi îşi frângeau inimile cu aceeaşi ardoare, Peri ducea o viaţă liniştită. Dar
apoi s‑a îndrăgostit şi dragostea, pe cât de scurtă, pe atât de năvalnică,
spulberase toate limitele ei bine păstrate.
Fără
ştirea părinţilor, mersese până la capăt cu iubitul ei de stânga. Abia acum îşi
dădea seama cât de fragilă era poziţia ei de „fiică iubită“. Se simţea ca o
ipocrită. Uite‑o stând acolo şi aşteptând rezultatul testului de virginitate al
altei fete când ea însăşi nu era virgină.”
Elif Shafak
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu